În numărul din martie jurnalistul Ferencz Zsolt semnează editorialul intitulat „Gyermekek a (nagy)színpadon” („Copii pe scena mare”). Autorul așterne câteva gânduri legate de o inițiativă deosebit de roditoare: includerea în programul Teatrului sau/și al Operei Maghiare de Stat din Cluj a unor piese despre și jucate de copii. În speță este vorba despre musicalul intitulat „Légy jó mindhalálig” („Fii bun până la moarte”), inspirată și bazată pe romanul celebrului scriitor realist Móricz Zsigmond, piesă în care putem vedea pe scenă 29 de copii între 9 și 16 ani, respectiv 18 artiști ai teatrului maghiar clujean. Premiera a avut loc la 14 ianuarie. Regizorul Béres László și coregrafa Jakab Melinda, din Cluj, au pus pe scenă o piesă care doar la prima vedere se dovedește a fi o simplă poveste despre și cu copii, în realitate ea fiind o anume înfățișare, reală, a societății, a relației elev-dascăl, respectiv copil-om matur, care dă de gândit tuturor generațiilor și care piesă are un succes răsunător, jucat întotdeauna cu casele închise. Având în vedere că în stagiul precedent, în cadrul programului Operei Maghiare de Stat din Cluj, regizorul Béres László, împreună cu mai mulți copii au pus pe scenă o altă piesă, intitulată „Valahol Európában” („Undeva prin Europa”), care a avut un succes la fel de răsunător, și că Opera Maghiară a reușit să închege un cor format din 90 de copii, Ferencz Zsolt conchide: „Împreună cu foarte mulți alții și eu susțin asemenea demersuri și proiecte prin care cât mai mulți copii din Cluj și împrejurimi pot juca în asemenea piese, având astfel acces direct la cultura de înaltă clasă.”
În cadrul rubricii „Közösség” („Comunitate”) regizoarea clujeană Varga Ibolya își continuă cu partea a doua articolul său intitulat „A mai gyermekirodalom és a bábjátszás újító kísérletei” („Literatura pentru copii și inovațiile teatrului de păpuși”). Autoarea își împărtășește experiențele și proiectele sale legate de literatura contemporană pentru copii și incursiunile acesteia de novare, de redefinire a teatrului de păpuși. În cadrul aceleiași rubrici preotul Balázs Sándor semnează articolul intitulat „Az emberi méltóság szolgálatában” („În slujba onoarei umane”), în care autorul descrie necesitatea existenței și înființării Asociației pentru Asistență Comunitară din România, respectiv rolul ei în ajutorarea concetățenilor în vârstă. În cadrul aceleiași rubrici autorii Deák Katalin și Kocsis Tünde semnează o microanchetă intitulată „Az enyém is, a tiéd is” („Și a mea și a ta”), prin care specialiști din diverse domenii își împărtășesc gândurile legate de inițiativa Teatrului Maghiar de Stat din Cluj, de a face cât mai atractivă instituția, atât în rândurile celor de vârstă mai înaintată, cât și în rândurile celor mai tineri.
În cadrul rubricii „Enciklopédia” („Enciclopedia”) istoricul Fazakas László, din Cluj, în articolul său intitulat „A kolozsvári polgári kaszinók” („Cazinourile clujene de odinioară”), prezintă pe scurt istoria cazinourilor clujene ale secolului 20., primele fiind întemeiate prin anii 1820-1830. În cadrul aceleiași rubrici, istoricul clujean T. Szabó Csaba semnează articolul intitulat „Vallástudomány Romániában: paradigmák és perspektívák” („Religia în România: paradigme și perspective”), articol în care autorul relatează, printre altele, despre faptul că potrivit unui studiu 85 la sută din cetățenii României cred în Dumnezeu sau într-o relație transcendentală.
În cadrul rubricii „Emlék-lapok” („File de memorie”), în articolul său intitulat „Életviszonyok egy mezőségi faluban” („Relații într-un sat din Câmpia Transilvaniei”), preotul pensionar Kun Árpád, din Hunedoara, rememorează anii de preoțime, petrecuți în satul Chesău, din județul Cluj. Autorul prezintă satul drept o pildă de urmat, în ceea ce privește relațiile interetnice și interconfesionale, relații prin care oamenii locului se într-ajutorau unii pe alți, indiferent de etnia și religia lor.
În cadrul rubricii „Könyvesház” („Casa cu cărţi”) profesorul și pianistul clujean Buzás Pál semnează recenzia sa despre cartea colegului său, Boldizsar Zeyk Imre, din Săvădisla, carte intitulată „A 125 éves tordaszentlászlói kórusmozgalom antológiája” („Antologia mișcării corale de 125 de ani din Săvădisla”). În cadrul aceleiași rubrici, profesorul Vida János Antal, din Șimleul Silvaniei semnează un articol intitulat „A Kalotaszegi krónikácskák zsoboki bemutatójáról” („Despre lansarea Cronicilor Călățene la Jebuc”), articol în care autorul relatează pe larg festivitatea în cadrul căreia a fost lansată cartea colegului său, profesorul Kovács Kuruc János, în micul sat călățean.
În cadrul rubricii „Szabadidő” („Timp liber”) Milik-Fogarasi Orsolya, asistent medical din Cluj, descrie frumusețea pictatului obrajilor, o adevărată artă din vechi timpuri, deosebit de îndrăgită în lumea copiilor.
Coperta din faţă a revistei este ilustrată cu o fotografie realizată de către Mátyás Péter Győző. Pe coperta din spate se vede o fotografie cu o fetiță, participantă la sărbătorirea zilei de 15 martie, ziua maghiarilor de pretutindeni, instantaneu realizat de către Demeter Katalin. Celelalte fotografii și ilustrații ale revistei, pe lângă cele de arhivă, au fost realizate de către Robert Puțeanu, Biró István, Vas Géza, Mátyás Péter Győző și Kiss Gábor.
