În numărul din martie Benkő Levente, redactorul revistei Művelődés, semnează editorialul intitulat „Százhetven év után” („După o sută șaptezeci de ani”), comemorând izbucnirea Revoluției din 1848. Autorul analizează evenimentele ”Primăverii Popoarelor” la nivelul întregului spațiu european, din perspectiva omului secolului XXI, punând accentul pe ideea de a păstra acele valori, pentru protejarea cărora cei de acum o sută șaptezeci de ani au pornit o revoluție, care a declanșat schimbări esențiale, mai ales în ruptura de sistemul feudal.
În cadrul rubricii „Művelődés 70” republicăm articolul istoricului și academicianului clujean Csetri Elek, intitulat „A régi Torda nevezetességeiről” („Despre curiozitățile Turdei vechi”), apărut inițial în numărul din iunie 1971 al revistei. Autorul prezintă în detalii cele mai importante clădiri istorice ale orașului și din împrejurimile acestuia, în contextul evenimentelor relevante petrecute cu sute de ani mai devreme, nelipsind, desigur, din această enumerare Edictul de la Turda din 1568, prin care a fost proclamată, pentru prima dată în întreaga lume, libertatea conștiinței și a toleranței religioase pentru toți locuitorii Transilvaniei.
În cadrul rubricii „Emlék-lapok” („File de memorie”), în articolul său intitulat „Az első március tizenötödike a két testvérhazában” („Prima comemorare de cincisprezece martie în cele două patrii surori”), istoricul militar Süli Attila din Budapesta rememorează prima dată când maghiarii au sărbătorit ziua de 15 martie, la doar un an de la izbucnirea revoluției la Pesta. Evenimentul a fost comemorat doar de o parte a maghiarilor, deoarece majoritatea țării se afla sub ocupație străină și războiul era în toi. Întâmplările primei comemorări în ”capitala” de atunci a țării, la Debrețin, au fost înregistrate pentru posteritate pe paginile ziarului Közlöny din 16 martie 1849. Evenimentele acelui an de război, care a trecut de la izbucnirea revoluției, a fost sărbătorit și la Cluj cu discursuri și cu un spectacol special de teatru. Ceremoniile de comemorare din inima Transilvaniei, Cluj și Turda, au fost relatate pe paginile ziarului Honvéd din ziua următoare.
În cadrul aceleași rubrici istoricul Demeter Lajos din Sfântu-Gheorghe semnează un articol despre generalul Lehrer Henrik. Autorul prezintă pe scurt cele mai importante evenimente din viața unuia dintre cei mai importanți lideri militari ai armatei maghiare, de origine săsească, care a stăpânit perfect și limba maghiară. În baza fișei de ofițer, Lehrer Henrik era un gimnast, scrimer, înotător și desenator excelent, care în tinerețe a scris și piese literare.
În cadrul rubricii „Enciklopédia” („Enciclopedia”) istoricul de artă Murádin Jenő din Cluj semnează un articol despre pictorul de origine cehă Melka Vince (Venceslav Melka). Născut în Cehia, lângă Praga în anul 1834, Melka Vince s-a stabilit la Cluj în anii 1870, ajungând astfel să-și trăiască aproape întreaga viață în Transilvania, fapt reflectat și de operele sale. Tablourile pictate de Melka prezintă o imagine amplă atât despre plimbările sale în natură, cât și despre vânătorile nobilimii ardelene și ale prințului moștenitor Rudolf, vânătoarea fiind considerat un sport nobil pe acea vreme, asemănător curselor de cai.
În cadrul aceleași rubrici îl comemorăm pe scriitorul și filozoful Tavaszy Sándor, prin republicarea articolelor sale apărute în revista Pásztortűz în anul 1936. Aceste scurte piese din publicistica lui Tavaszy explorează o tematică importantă, considerată actuală și după 82 de ani: cea a existenței națiunii. Tavaszy înșiră ”păcate” ale omului și ale comunităților, în urma cărora, în perspectiva sa, se ajunge la funcționarea defectuoasă a societății și la periclitarea stabilității identității naționale.
În cadrul rubricii „Közösség” („Comunitate”) studenta Strázli Viktória din Budapesta semnează un articol despre colegiile (sau academiile) profesionale din Danemarca. Autoarea prezintă printr-un interviu, din punctul de vedere al unui tânăr de 21 de ani din Silkeborg, acest concept unic al sistemului de învățământ danez. Conform tinerilor care sunt familiari cu acest concept, educația desfășurată în cadrul colegiilor profesionale nu are caracter strict sau obligatoriu, ci este mai degrabă o oportunitate de ”relaxare” utilă după anii de liceu. Cursurile oferă studenților prilejul de a învăța (o limbă, de exemplu), dar procesul de învățare este completat de experiența traiului într-o comunitate, și astfel își pregătește cursanții pentru viață. În colegiile profesionale nu există note sau examene, mai important este ca studenții să se bucure de ceea ce învață și să le facă plăcere procesul de cunoaștere în sine, iar în afara cursurilor accentul cade mai mult pe traiul responsabil în cadrul unei comunități, pe relațiile dintre studenți, și pe formarea de noi prietenii.
În cadrul rubricii „Galéria” („Galerie”) sculptorul din Sfântu-Gheorghe și directorul Muzeului Național Secuiesc, Vargha Mihály, semnează un articol de apreciere despre colegul său sculptor Bocskai Vince.
În cadrul aceleași rubrici Suba László, sculptor din Turda, semnează un articol despre utilizarea pietrelor, pietrișurilor și stâncilor în creațiile artistice.
În cadrul rubricii „Könyvesház” („Casa cu cărţi”) istoricul de literatură Gaal György din Cluj-Napoca semnează recenzia sa despre cartea lui Takács Gábor, intitulat Roma, orașul etern, o colecție de gravuri și desene de cerneală inspirate din impresiile personale ale artistului, formate în urma vizitei sale în capitala Italiei.
În cadrul aceleași rubrici P. Buzogány László, organizator de evenimente culturale din Odorheiu-Secuiesc, semnează un articol despre cartea lui Kinda István intitulat „Homokkőbe faragott múlt” („Trecut sculptat în piatră de nisip”), un studiu despre pietrele funerare din satul Viforoasa.
Coperta din faţă a revistei este ilustrată cu o fotografie realizată de către Deák Anita. Pe coperta din spate se vede o fotografie despre statuia lui Széchenyi István, inaugurată în data de 15 martie 2018, cu ocazia comemorării Revoluției Maghiare din 1848. Celelalte fotografii și ilustrații ale revistei, pe lângă cele de arhivă, au fost realizate de Kós Károly, Melka Vince, Veress Ferenc, Horváth László și Takács Gábor.
