Editorialul din luna mai este semnat de către Mogyorósi Ágnes, etnograf din Cluj-Napoca, despre Rusalii și obiceiurile populare legate de această sărbătoare religioasă. Rusaliile sunt paralelul reînnoirii de Paște, continuarea și împlinirea acesteia. Autoarea prezintă pe scurt originea acestei sărbători, precum și simbolurile și diferitele manifestări ale sărbătoririi pogorârii Sfântului Duh pe pământ în cadrul romano-catolicilor și protestanților. Pelerinajul de la Șumuleu-Ciuc a devenit deja un loc de întâlnire ecumenic al maghiarilor de pretutindeni, iar în rândul obiceiurilor populare cel mai cunoscut moment al sărbătoririi este alegerea regelui de Rusalii.
În cadrul rubricii „Közösség” („Comunitate”), medicul și profesorul universitar Ábrám Zoltán din Târgu-Mureș în articolul intitulat „Kanadai magyar jelen” („Prezentul maghiar canadian”) oferă o imagine amplă despre maghiarii care trăiesc în cel de-al doilea țară a lumii ca și mărime, și organizațiile religioase care îi țin uniți.
În cadrul rubricii „Színpad” („Scenă”), în articolul său intitulat „Képes Puck” („Puck în imagini”), secretarul artistic Kocsis Tünde prezintă scurta istorie a teatrului de păpuși din Cluj-Napoca, care în anul 1990 a preluat numele Puck. Autoarea pune sub lupă activitatea din 2015 a secțiunii maghiare, motivându-și alegerea cu faptul că acest an poate oferi o imagine exactă și cuantificabilă despre actualul teatru de păpuși. Cele 119 de spectacole jucate în acest an, cei 34 de localități din întreaga Transilvanie unde s-a deplasat echipa cu câte-un spectacol, festivalurile la care a participat, festivalul internațional organizat în fiecare an chiar de către teatrul de păpuși clujean, precum și multele evenimente aferente tot arată că această companie are un viitor promițător, existența sa fiind justificată și necesară.
În cadrul rubricii „Enciklopédia” („Enciclopedie”) T. Veress Éva, profesor universitar pensionar din Cluj-Napoca, semnează un interesant articol despre școala din Ciumbrud al Colegiului Bethlen Gábor din Aiud. Autoarea prezintă istoria acestei instituții chiar de la înființarea sa în 1935, vorbind și despre necesitatea existenței unei astfel de școli și scopul clar al acesteia: educarea și pregătirea micilor agricultori. Pe lângă materiile obișnuite de cunoștințe și cultură generală școala din Ciumbrud a oferit o educație foarte serioasă și din punct de vedere profesional: elevii au învățat într-un număr foarte mare de ore grădinăritul, viticultura, enologie, știința solului, medicina veterinară ș.a.m.d. Astfel această instituție a devenit din ce în ce mai populară în cadrul maghiarimii din Ardeal.
În cadrul rubricii intitulate „Emlék-lapok” („File de memorie”) istoricul militar duin Budapesta, Süli Attila creionează în articolul său unele aspecte ale vieții lui Berzenczey László și Görgei Artúr. Soarta politicianului și al soldatului s-a intersectat în 1862, între cei doi formându-se o legătură puternică pe parcursul exilului lor în Klagenfurt.
În cadrul rubricii „Könyvesház” („Casa cu cărţi”), istoricul clujean Lakatos Artur semnează cu titlul „A filozófus és a Vasgárda” („Filozoful și Garda de Fier”) recenzia cărții intitulate „Cioran hosszú kamaszkora, avagy mi legyen a fasiszta múlttal?” („Adolescența lungă a lui Cioran, sau ce să fie cu trecutul fascist?”) de Miskolczy Ambrus. Conform istoricului această carte nu este o simplă biografie a filozofului și sciitorului român în sensul obișnuit al cuvântului, ci reflectează mai mult asupra formării lumii gândurilor individuale, această reflecție concentrându-se pe perioada interbelică, respectiv anii celui de al doilea Război Mondial.
În cadrul aceeași rubrici profesorul universitar din Budapesta, Csoma Gyula semnează o recenzie a cărții lui Maróti Andor intitulat „A tanuló felnőtt” („Adultul care învață”). Această carte este defapt o colecție de studii despre educarea generală și procesul de învățare a adulților.
În cadrul rubricii „Vadrózsák” („Flori de măceş”) etnograful Halász Péter creionează două portrete ale unor doctori etnografi maghiari din Moldova: Nyisztor Tinka și Iancu Laura. Pe lângă prezentarea anumitor aspecte ale căii de viață a celor două și mediului din care provin, articolul scoate în evidență în mod special activitatea acestora în păstrarea tradițiilor ceangăilor din această zonă.
În cadrul aceeași rubrici etnograful Vajda András din Dumbrăvioara semnează un studiu despre tezaurul maghiar, precum și necesitatea și modurile prezervării acestuia, cu titlul „Értéktár: hagyomány, használat șs kontextus” („Tezaur: tradiție, utilizare și context”).
Coperta din faţă a revistei este ilustrată cu o fotografie realizată de Robert Puțeanu despre spectacolul intitulat „Bábmesterek” („Meșteri de păpuși”) al secției maghiare din cadrul Teatrului de Păpuși Puck. Pe coperta din spate apare o panoramă a satului Ciumbrud, realizată de Lőrincz Zoltán. Celelalte fotografii și ilustrații ale revistei au fost realizate de către Ábrám Zoltán, Robert Puțeanu,Thaler Tamás, Polereczky Andrea și Pungucz Károly.
