Editorialul numărului din luna iulie este semnat de către jurnalistul Sarány István, din Miercurea Ciuc. În articolul său, intitulat „Magyarosan” („Pe ungurește”) autorul apreciază dorința evidentă, prin care în ultimele decenii din ce în ce mai mulți oameni, mai ales tineri, poartă îmbrăcăminte populară, sau vestimentație rustică, inspirată din portul popular al strămoșilor. Autorul rememorează renumitele „Case de dansuri”, foarte populare prin anii 1970, case unde, pe de o parte, practic se puteau (re)învăța cântecele și dansurile populare ale bunicilor și străbunicilor, iar pe de altă parte aceste „case de dansuri” ofereau prilejul ca tinerii să poarte și să aprecieze straiele populare. Sarány István ne aduce aminte despre faptul că aceste două „renașteri” ale portului popular maghiar, și implicit cel secuiesc, își au rădăcinile în perioada interbelică, mai exact din inițiativa profesorului și folcloristului Domokos Pál Péter, precum și a Uniunii Femeilor Romano-Catolice și a Societății Fraților Catolici, de a aduna laolaltă, în fiecare an, preț de o zi, la Șumuleu Ciuc nu mai puțin de o mie de fete, îmbrăcate în straie secuiești. Primul astfel de eveniment al celebrelor întâlniri, denumite „Ezer Székely Leány Találkozó” („O mie de fete secuiești”) a avut loc la Șumuleu la data de 7 iulie 1931. În anul 1935 autoritățile vremii, precum și prin anii 1980 autoritățile ceaușisto-comuniste au interzis organizarea acestor întâlniri. Șirul întâlnirilor a fost reluat în anul 1990, atrăgând an de an mii și mii de tineri și folcloriști.
În cadrul rubricii „Közösség” („Comunitate”) jurnalistul transilvănean Horváth Sz. István, stabilit în Canada, în articolul său intitulat „Kötőjelesen életfogytiglan” („Pe viață”) tratează subiectul identității etnice și apartenenței naționale a acelora care, vrând nevrând, în decursul deceniilor și-au părăsit pământul natal, stabilindu-se prin țările lumii. „Nu ne strică, dacă, din când în când, vedem lucrurile din perspectivă neutră. Pentru a vedea mai clar esența lor. Și pentru a ne bucura de faptul că nu tragem unii în alții!” – conchide autorul. În cadrul aceleiași rubrici Dávid Lajos, om de cultură din Baia Mare semnează un interesant interviu, intitulat „… a jó gondolatokból kellene több…” („… avem nevoie de mai multe gânduri bune…”), realizat cu pelerinul Szaniszló József, cel care a străbătut pe jos, în 27 de zile, distanța de 760 de kilometri, de la Baia Mare până la Șumuleu Ciuc. „Aspectul majorității satelor din Transilvania este deosebit de plăcut. Se vede clar, că satele și orașele au fost amplasate în așa fel, încât locuitorilor să le placă aceste meleaguri din neam în neam. Este cât se poate de clar, că oamenilor le place satul, orașul natal, și se mai vede foarte clar, că locuitorii acestor locuri și-au format satele și orașele după gustul și obiceiul lor: românii au satele lor caracteristic românești, maghiarii cele maghiare, șvabii cele șvăbești, iar în cadrul orașelor și satelor mixte se pot distinge caracteristicile etnice, confesionale. Este plăcut să vezi frumusețea bisericilor și devotamentul cu care enoriașii au grijă de aceste lăcașuri sfinte” – povestește Szaniszló József. Tot în cadrul rubricii Kálóczy Katalin, om de cultură din Budapesta semnează o convorbire intitulată „A csapat” („Echipa”), realizată cu Berky Anna, în care este prezentată istoria fondării, în anul 1994, și activitatea Centrului de Educație „Teleki” („Teleki Oktatási Központ”), de la Sovata, instituție patronată de către Uniunea Cadrelor Didactice Maghiare din România.
În cadrul rubricii „Nyitott szemmel” („La taifas”) actorul clujean Róbert Laczkó Vass continuă serialul său de convorbiri, organizat în cadrul seratelor de la Casa Memorială „Györkös Mányi Albert”, cu invitatul său, ghidul clujean Boros Lóránt. Realizatorul serilor şi interlocutorul său ne călăuzesc prin Egipt, încercând a desluşi faţa necunoscută a acestei ţări pitoreşti din Africa. Textul redactat al acestei convorbiri este intitulat „Bahrtalo, fáraó!” („Bahrtalo faraoane!”).
În cadrul rubricii „Enciklopédia” („Enciclopedia”), cercetătorul şi istoricul de artă clujean, Murádin Jenő tratează pe scurt istoricul fostului Muzeu Industrial din Cluj, instituție fondată în anul 1904, pe baza unei hotărâri a adunării generale a Camerei de Industrie și Comerț, din anul 1887, și a cărei locație a fost realizată pe baza proiectelor unuia dintre cei mai renumiți arhitecți transilvăneni, Pákei Lajos (1853–1921), proiectant al multor edificii monumentale din Cluj, fost inginer (arhitect) șef al Orașului Comoară, cel care-și începea cariera alături de celebrul proiectant vienez Teophil Hansen (1813–1891). La închiderea sa, în anul 1925, muzeul avea în inventar mii de obiecte și exponate, care ulterior au fost mutate ba în podul Școlii de Comerț, ba la Târgu Mureș, ba la Alba Iulia.
În cadrul rubricii „Galéria” („Galeria”), istoricul de artă Pásztor Csenge Bíborka, din cadrul Muzeului de Artă, din Cluj semnează articolul intitulat „Több évtizedes elzártság után előkerült erdélyi magyar portrék” („Portrete maghiare transilvănene regăsite după mai multe decenii”). În articolul său, autoarea relatează istoricul redescoperirii mai multor portrete ale unor personalități maghiare din Transilvania, opere păstrate cândva în incinta Cazinoului din Cluj, fondat în anul 1833, dar care opere au dispărut, în mare parte, în vâltoarea anilor 1944-45 și după. O parte din aceste opere au fost regăsite, urmând ca după restaurarea lor să fie prezentate și expuse publicului larg, în cursul anului 2016.
În cadrul rubricii „Könyvesház” („Casa cu cărţi”), istoricul clujean Lakatos Artur semnează recenzia revistei „Retro-Sport 2014”, redactată de istoricul și cronicarul sportiv Killyéni András, din Cluj. În incursiunea sa editorială și cea de cercetător, acesta din urmă încearcă, inclusiv prin intermediul revistei, să restituie istoria mișcării sportive din Cluj.
În cadrul rubricii „Vadrózsák” („Flori de măceş”) folcloristul Szűcs György Áron, din Otomani (Bihor) prezintă, în articolul său intitulat „Egy ember, két tájház – érmelléki enteriőrök” („Un om, două case țărănești – gospodării de pe Valea Ierului”), cele două gospodării tradiționale, țărănești, din satele Galoșpetreu și Sălacea (Bihor), reabilitate de către medicul Kéri Gáspár.
În cadrul rubricii „Hirdető” („Anunțuri”) folclorista Nyisztor Ilona relatează despre cea de-a șaptea ediție a Taberei de Muzică populară de la Pustiana (Bacău), totodată cititorii pot afla și amănunte despre faptul că pentru prima dată, Clujul va găzdui, în luna august, Festivalul Cultural pentru Tineret, din Bazinul Carpatin.
Coperta din faţă a revistei este ilustrată cu o fotografie cu participanții la evenimentul tradiţional secuiesc, „Ezer székely leány találkozó” („O mie de fete secuieşti”), de la Şumuleu Ciuc. Fotografia a fost realizată de către fotograful ciucan Gyula Ádám. Pe coperta din spate se poate vedea una dintre casele tradiționale țărănești de pe Valea Ierului, cea de la Galoșpetreu. Fotografiile și ilustrațiile revistei au mai fost executate de către Horváth Sz. István, Dávid Lajos, Szolláth Hunor, Fülöp Mihály, Molnár Ferenc, Boros Loránd, Pozsony Ferenc și Bartha András.
