Editorialul numărului din luna iulie este semnat de către colega de breaslă, Rácz Éva, redactor al studioului teritorial Radio Cluj, redacția maghiară, cu ocazia aniversării a 70 de ani de la înființarea revistei „Művelődés”. În acest editorial, intitulat „Szeretettel” („Cu drag”), autoarea remarcă faptul că revista „Művelődés” a făcut față cu brio tuturor greutăților întâmpinate în decursul celor șapte decenii de existență, publicând foarte muște articole culturale, care au avut un impact deosebit de pozitiv în rândurile cititorilor. „Felicit acei redactori inimoși, care își dedică decenii pentru ca această revistă culturală să apară din lună în luna. Doresc tinerilor gazetari, la început de carieră, să aibă curajul de a găsi teme și a scrie articole pentru această revistă” – consemnează Rácz Éva.
În cadrul rubricii „Művelődés 70” republicăm articolul istoricului Mózes András (1904–1990), din Cluj, material apărut în revista „Művelődés” în numărul din decembrie a anului 1970, material intitulat „Befutott Kolozsvárra a legelső személyvonat” („A sosit la Cluj primul tren de călători”). După cum arată și titlul, autorul rememorează istoria construirii tronsonului de cale ferată Oradea–Cluj–Brașov, investiție demarată de fapt în anul 1846, an în care deputații Dietei Transilvane, indiferent de apartenențe lor politică, s-au înțeles să facă demersuri pentru prelungirea căii ferate, de la Szolnok până la Cluj și mai departe. Visul se va fi împlinit în ziua istorică de 7 septembrie 1870, zi în care trenul de călători pleca la ora șase dimineața, de la Oradea, și sosea în gara de la Cluj, sub „comanda” mașinistului Nagy Ferenc, la ora 11.30.
În cadrul rubricii „Közösség” („Comunitate”) jurnalistul orădean Dénes László semnează o relatare de la conferința culturală, organizată la Tinca (Bihor). În cadrul aceleiași rubrici, sub titlul „Hétköznapok-ünnepnapok Mezőkeszüben 1946 és 1965 között” („Zile de sărbătoare și zile obișnuite la Chesău, în anii 1946–1965”), publicăm prima parte a amintirilor preotului reformat, pensionar, Kun Árpád, din perioada 1946–1965, legate de copilăria și tinerețea sa din Chesău. Scrierea fostului preot este de fapt o descriere etnografică și socială, a obiceiurilor populare și a vieții de zi cu zi, a conviețuirii dintre românii și maghiarii din localitate din Câmpia Transilvană.
În cadrul rubricii „Emlék-lapok” („File de memorie”) istoricul și profesorul universitar Fülöp László, din Kaposvár (Ungaria), cu titlul „A petőfalvi Pethő család a Partiumban a 17. században” („Familia Pethő din Partium, în secolul al 17-lea”), publică unele aspecte ale vieții acestei familii nobiliare de odinioară.
În cadrul rubricii „Galéria” („Galeria”), sub titlul „Klasszikus mesterek a Nagy Imre-évfordulón” („Meșteri clasici la aniversarea Nagy Imre”), publicăm un amplu material despre o expoziție de pictură, vernisată șa Miercurea Ciuc, cu ocazia aniversării a 125 de ani de la nașterea renumitului pictor ciucan, Nagy Imre.
În cadrul rubricii „Vadrózsák” („Flori de măcieș”), sub titlul „Emlékeim Kallós Zoltánról” („Amintiri despre Kallós Zoltán”), folcloristul Pavai Istvan, din Budapesta, originar din Transilvania își publică amintirile sale, legate de renumitul folclorist din Răscruci, Kallós Zoltán (1926–2018), trecut în neființă în luna februarie, fiind printre altele, fondatorul Muzeului Popular din aceeași localitate.
În cadrul rubricii „Tudomány” („Știință”) Bücs Szilárd-Lehel, biolog, sub titlul „Denevérek: a sötétség sokszínűsége” („Liliecii: culorile întunericului”), publică un material deosebit de interesant despre viața liliecilor, despre preconcepțiile total greșite ale oamenilor, față de aceste vietăți inocente și folositoare.
Coperta din faţă și cea din spate este ilustrată cu câte o superbă reproducție ale două picturi de Nagy Imre. Fotografiile și ilustrațiile revistei au mai fost executate de către Aba-Novák Vilmos, Hofer Tamás, Maneszes Beatrix, Somogyi Botond, Szőnyi István, Török-Csingó Adorján și Mircea Rareș Țetcu.
