În editorialul din luna februarie, intitulat „Torda üzenete” („Mesajul Turdei”), preotul unitarian din Cluj-Napoca, Rácz Norbert Zsolt așterne câteva gânduri legate de Edictul de la Turda, emis în 1568. Pornind de la faimoasa pictură care imortalizează acest eveniment, realizat de Körösfői-Kriesch Aladár în 1895 și prezentat în fața publicului larg în anul Mileniului la Budapesta. Autorul analizează și prezintă importanța acestui decret din perspectiva prezentului, făcând o paralelă între atitudinea și rezultatul pe care l-a avut cu 450 de ani în urmă, și posibilitatea unei astfel de atitudini față de orice manifestare a diversității astăzi. Rácz Norbert Zsolt conchide: „Dincolo de litere prinde contur o abordare generală a anumitor probleme, care spune multe și astăzi. Și aceasta nu este altceva, decât o poziție tipic ardelenească față de viață, adică posibilitatea ca diferitele ideologii să pot coexista pașnic una lângă cealaltă.”
În cadrul rubricii „Tudomány” („Ştiinţă”), istoricul și profesorul universitar din Cluj-Napoca, președintele Societatea Muzeului Ardelean, Sipos Gábor semnează o laudație a istoricului și academicianului Egyed Ákos, premiat pentru întreaga sa activitate în data de 22 ianuarie 2016, la festivitatea de decernare a Premiului Pentru Cultura Contemporană Maghiară Ardeleană.
În cadrul rubricii „Közösség” („Comunitate”), în articolul său intitulat „Ferenc pápa és az irgalmasság jubileumi éve” („Papa Francisc și anul jubiliar al milostivirii”), profesorul de teologie din Cluj-Napoca, Vik János explică semnificația acestei sărbători religioase. Ritualul inaugurării anului jubiliar se face prin deschiderea Porții Sfinte a Bazilicii Sf. Petru din Roma, iar la cererea papei Francisc fiecare catedrală sau biserică mai mare trebuie din lume trebuie să asigure o poartă deschisă pentru credincioși pe durata întregului an. Ritualul deschiderii Porții Sfinte și trecerii prin ea simbolizează trecerea de la o stare la alta, depășirea unui obstacol, accesarea unei noi căi și trecerea spre o altă viață. Anul jubilar din 2015 este unul extraordinar, deoarece un astfel de eveniment se declară odată la 25 de ani, iar următorul ar avea loc doar în 2025. Autorul prezintă motivele papei Francisc datorită cărora a hotărât să anunțe un an jubilar extraordinar, analizând și principiile sale generale privind rolul bisericii și credinței. Din perspectiva sa milostivirea, biserica și săracii sunt inseparabili, și cu ocazia acestui an ne îndeamnă pe toți să acționăm în favoarea celorlalți.
În cadrul aceeași rubrici Lőrincz Ildikó, organizator de evenimente culturale și directoarea Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Harghita prezintă activitatea instituției pe care o conduce, subliniând și motivele și scopurile care stau la baza funcționării acesteia. Autoarea explică faptul că foarte mulți se alătură prezervării tradițiilor doar fiindcă astfel de acțiuni sunt în vogă, însă aceasta ar trebui să fie o necesitate care are rădăcini mai adânci în sufletul fiecăruia. Centrul își organizează activitățile de bază în jurul educației adulților și culturii populare tradiționale. Aceste activități au ca și scop dezvăluirea stării actuale a tradițiilor locale, colecționarea și prezentarea creațiilor populare, promovarea meșteșugurilor tradiționale, realizarea și distribuirea unor publicații informative, precum și organizarea unor evenimente care susțin și întăresc identitatea culturală a minorităților naționale.
Tot în cadrul rubricii „Közösség” („Comunitate”), în articolul intitulat „A megmaradás filozófiája: felnőttoktatás, önművelődés” („Filosofia supraviețuirii: educația adulților, autoeducarea culturală”), Matekovits György, medic din Timișoara, ne împărtășește gândurile sale despre incredibila putere a intelectualilor de a fortifica și de a menține identitatea unei comunități. Autorul exemplifică și susține această idee prin revocarea anumitor aspecte și evenimente istorice petrecute la Timișoara în ultimele decenii.
În cadrul rubricii „Kibeszélő” („La taifas”) actorul Laczkó Vass Róbert semnează un nou episod din serialul său de convorbiri, organizate în cadrul seratelor de la Casa Memorială „Györkös Mányi Albert” din Cluj. Articolul din acest număr este defapt prima parte a convorbirii intitulate „Hat ország egy hátizsákkal” („Șase țări cu un rucsac”), în care actorul clujean stă de vorbă cu dr. Hints Miklós, inginer chimist pensionar, care a străbătut Asia cu un fel de „Kőrösi Csoma Sándor” al secolului XX, cu bani puțini și o curiozitate imensă.
În cadrul rubricii „Enciklopédia” („Enciclopedie”) Fülöp László, profesor universitar pensionar din Kaposvár (Ungaria), semnează un interesant articol retrospectiv despre familiile ardelene Tholdalagi și Toroczkay.
În cadrul rubricii „Könyvesház” („Casa cu cărţi”) Fleisz Katalin, profesoară de limba maghiară din Cluj, semnează recenzia cărții intitulate „A ragasztott ház” („Casa lipită”) de Magyari Tivadar.
În cadrul rubricii intitulate „Emlék-lapok” („File de memorie”) istoricul Merényi-Metzger Gábor din Budapesta semnează un articol despre documentul de deces al soției divorțate ale principelui ardelean Sigismund Báthory, Maria Cristina de Habsburg.
În cadrul rubricii „Galéria” („Galerie”), graficianul Takács Gábor din Cluj-Napoca semnează un articol cu titlul „Ex libris Transsilvanicum”. Autorul pornește de la gândul că omul are încă din vremurile străvechi acea nevoie să-și deosebească obiectele sale de ale celorlalți. Și precum în Europa cartea era considerat un obiect valoros, o parte a averii cuiva, ex libris-urile erau considerate cele mai potrivite instrumente pentru a marca proprietatea cuiva. Aceste mici însemnări multiplicabile sunt considerate cea mai intimă ramură a artelor grafice, și au contribuit foarte accentuat la răspândirea și promovarea culturii vizuale.
Coperta din faţă a revistei este ilustrată cu o fotografie realizată de către Balázs Ödön despre grupul de teatru al Liceului Tamási Áron din Odorheiu-Secuiesc cu ocazia Zilei Culturale Maghiare din 2012. Pe coperta din spate se poate vedea o fotografie realizată tot de Balázs Ödön în tabăra de fotografie de la Lupeni în 2011. Celelalte fotografii și ilustrații ale revistei au fost realizate de către Rohonyi D. Iván, Balázs Ödön, Szemeti Lajos, Hints Miklós, Püsök Botond, László Miklós și M. Makkai Piroska.
