Începând cu luna martie, revista „Művelődés” apare într-o nouă tipografizare. Designul nou aparţine artistului clujean Elemér Könczey, care a conceput tehnoredactarea/aşezarea textelor şi a fotografiilor într-un stil mai plăcut ochiului, mai atrăgător publicului cititor. Totodată începând cu acest număr revista apare cu coperţi policolore, iar primul articol al revistei este de acum încolo, în fiecare număr, un editorial adecvat conţinutului numărului, sau/şi în legătură cu un eveniment cultural de seamă. În primul astfel de editorial, redactorul şef, Tibor Kálmán Dáné tratează subiectul aşa numitelor Case Maghiare, adică al acelor mici centre culturale, care, mai ales în zonele şi localităţile unde maghiarii reprezintă o pondere mică, aceste locaţii reprezintă singura posibilitate, unde comunitatea maghiară îşi poate desfăşura evenimentele culturale, în vederea păstrării şi transmiterii generaţiilor ce vin, tradiţiile, cultura, limba, mai simplu zis: identitatea etnică şi culturală.
În acest număr, revista „Művelődés” relatează pe larg carnavalul de la Stana, eveniment organizat în luna februarie a fiecărui an. Primul astfel de carnaval a fost organizat în urmă cu exact o sută de ani, adică la data de 10 februarie 1914, de către scriitorul şi arhitectul Károly Kós (1883–1977). La acel carnaval din 1914 a participat, printre invitaţii din Ţinutul Călatei şi mai mulţi prieteni şi colegi de breaslă ai lui Károly Kós, ca de exemplu arhitectul şi graficianul Dezső Zrumeczky (1883–1917) şi scriitorul Zsigmond Móricz (1879–1942), acesta din urmă scriind mai apoi, pe baza impresiilor şi experienţei trăite în acele zile frumoase de la Stana, celebrul roman scurt intitulat „Nem élhetek muzsikaszó nélkül” („Nu pot trăi fără muzică”), operă transpusă şi pe scena teatrelor şi după care, în anul 1979, s-a turnat şi un film cu acelaşi titlu.
Tradiţia balului de iarnă de la Stana a fost reluat de către şi la iniţiativa preotului reformat din sat, Hunor Papp, în anul 2002. De atunci carnavalul se organizează an de an, cu participarea a mai multor sute de invitaţi ardeleni şi de peste hotare, care pot savura farmecul muzicii şi dansului popular autentic, al întâlnirilor cu scriitori, artişti, al vernisajelor expoziţiilor de artă plastică sau foto, sau pot vizita celebra casă a scriitorului şi arhitectului Károly Kós, de la Stana. Cu ocazia centenarului balului din februarie 1914, Zsolt Szabó creionează succint istoricul reluării acestui carnaval, din anul 2002, iar revista „Művelődés” publică câteva fragmente din memoriile lui Zsigmond Móricz, Károly Kós şi Balázs Balázs (cumnatul lui Károly Kós), amintiri legate de acel memorabil carnaval din 1914. Tot cu ocazia centenarului, Teatrul Maghiar de Stat din Cluj a introdus în programul său, preţ de câteva zile, piesa „Nu por trăi fără muzică”, prezentată cu mult succes, câteva scene ale spectacolului fiind imortalizate de către fotograful clujean István Biró şi publicate în revistă.
În rubrica „Diaszpóra” („Diaspora”) părintele reformat orădean Attila Veres-Kovács prezintă activitatea Universităţii Populare Protestante din Europa, precum şi al Cercului Ardelean, grupări civile, culturale.
În cadrul rubricii „Nyitott szemmel” („La taifas”) actorul clujean Róbert Laczkó Vass semnează primul episod din serialul său de convorbiri, organizat în cadrul seratelor de la Casa Memorială „Albert Györkös Mányi”, din Cluj, cu jurnalistul Csaba Lukács, harghitean stabilit în Budapesta. În cadrul acestei convorbiri Csaba Lukács relatează pe larg experienţele trăite în ţări precum Republica Populară Democrată Coreeană, Bolivia sau Mianmar.
În cadrul rubricii „Könyvesház” („Casa cu cărţi”) istoricul literar clujean Gyula Dávid salută deschiderea unei noi librării maghiare, denumită Librăria IDEA, locaţie situată în incinta Universităţii Sapientia, din Cluj, de pe Calea Turzii. În cadrul aceleiaşi rubrici profesorul şi istoricul clujean Sándor Pócsai reflectează asupra cărţii intitulate „O istorie a maghiarilor”, carte al cărui coautor este, împreună cu colegii săi clujeni Ferenc Páll-Szabó (coord.), Ciprian Rad, Éva-Andrea Váradi şi László Wellmann. Cartea a apărut la Cluj, în cursul lunii februarie 2014, sub îngrijirea Editurii Világhírnév şi este adresată în primul rând publicului cititor de limbă română, pentru a cunoaşte, în linii mari, istoria naţiunii maghiare.
În cadrul rubricii „Vadrózsák” („Flori de măceş”) sunt prezentate două mici, dar foarte importante muzee. Etnograful şi profesorul universitar Ferenc Pozsony prezintă succint Muzeul Etnografic Ceangăiesc, de la Zăbala (judeţul Covasna), muzeu creat, în satul său natal, de către profesorul universitar clujean însuşi. Profesorul György Varga, din Mera, prezintă Muzeul Bivolilor din aceeaşi localitate, Mera având o tradiţie foarte veche în creşterea bivolilor. În aceste două muzee sunt păstrate sute sau chiar şi mii de obiecte şi instrumente caracteristice.
În cadrul rubricii „Enciklopédia” („Enciclopedia”) geologul clujean Ferenc Wanek călăuzeşte cititorii prin istoria milenară a mineritului de la Roşia Montană, publicând şi o serie de fotografii şi ilustraţii inedite. În cadrul aceleiaşi rubrici preotul reformat clujean Árpád Sógor tratează subiectul şahului, ca „instrument terapeutic” şi posibilitate de autocontrol şi autocunoaştere.
Pe cele două coperte ale revistei sunt publicate două fotografii color, de la carnavalul de la Stana, instantanee realizate de fotografii clujeni Géza Vas şi Iván Rohonyi D.
